Afirmații verificate › Afirmație
Economisirea apei la fermă lasă mai multă apă în râu
“A face irigarea mai eficientă eliberează apă pentru râuri, acvifere și pentru toți cei din aval.”
Este adevărat pentru o singură fermă care nu se extinde, dar a eșuat în mod repetat la scara bazinului hidrografic. În Spania, între 2001 și 2019, suprafața irigată prin picurare a crescut cu 76%, prelevările brute au rămas stabile, iar apa consumată efectiv de culturile irigate a crescut. Eficiența fără un plafon de alocare finanțează extinderea.
De unde vine
Aritmetica unui singur teren, care este corectă atât cât merge, și două decenii de politică de modernizare a irigațiilor vândută pe baza ei. Un fermier care trece de la irigarea prin inundare la picurare aplică într-adevăr mai puțină apă pentru aceeași cultură.
Cine are de câștigat
Producătorii și instalatorii de echipamente de irigat, precum și organismele publice care finanțează programele de modernizare și au nevoie de un motiv legat de economisirea apei pentru a le justifica.
Ce spun dovezile
Spania este cazul cel mai bine documentat din Europa, iar lucrurile au evoluat invers. Măsurat în agricultura spaniolă din 2001 până în 2019 (Agricultural Water Management):
| Schimbare pe parcursul perioadei | |
|---|---|
| Teren cultivat | −845,982 ha (−5%) |
| Teren irigat | +413,379 ha (+13%) |
| Irigare localizată (prin picurare) | +905,063 ha (+76%) |
| Amprenta brută de apă albastră | stabilă |
| Amprenta totală de apă consumată de culturile irigate | a crescut |
Citește ultimele două rânduri împreună. Picurarea a menținut prelevările brute stabile, în timp ce apa consumată efectiv a crescut, pentru că eficiența a fost cheltuită pe extinderea suprafeței irigate și pe trecerea la culturi lemnoase mai însetate și mai valoroase. Autorii semnalează extinderea în regiuni predispuse la secetă și deasupra unor corpuri de apă subterană aflate deja într-o stare proastă.
Mecanismul este bine teoretizat. Este un efect de recul (rebound): o decizie complet rațională pentru un singur fermier devine dăunătoare la nivel colectiv atunci când un bazin întreg o ia, producând epuizarea acviferelor și reducerea debitelor râurilor (Water Resources and Economics; Sustainability Science; Water 18(7):802). Remediul propus de literatură nu este oprirea modernizării, ci asocierea ei cu plafoane la alocarea de apă pentru fermierii care au primit subvenții de eficientizare.
De ce este contestată și nu pur și simplu falsă. Pentru o fermă individuală care nu își extinde suprafața irigată, eficiența chiar reduce prelevarea de apă, iar o programare mai bună este unul dintre cele mai ieftine lucruri pe care le poate face o fermă expusă la secetă. Afirmația eșuează la scara la care este de obicei făcută, adică la nivelul bazinului hidrografic și al programului de politici.
Ce să spui în loc
„Irigarea eficientă îmi permite să cultiv această cultură cu mai puțină apă. Nu creează apă, iar dacă transform economia în hectare noi, bazinul meu are de suferit.” Paginile despre irigarea de precizie și irigarea subterană conțin ambele acest calcul.